Cite trei liberali si democrat-liberali si un reprezentant FDGR sint consilierii judeteni ale caror declaratii de avere si de interese nu au fost depuse la termen sau, cel putin, nu au fost publicate de functionarii Consiliului Judetean (CJS). Cristian Barbuc (PD-L), Minerva Boitan (PNL), Mircea Cazan (PNL), Gheorghe Dicu (PNL), Viorel Rosu (PD-L), Serban Tichindelean (PD-L) si Ulf Ziegler (FDGR) „declara pe propria raspundere ca nu au intervenit schimbari", se arata in rubrica „Declaratii de avere" de pe pagina de internet www.cjsibiu.ro. Cinci dintre consilierii in cauza se afla la primul mandat, asa ca explicatia nu este convingatoare. Iar vicepresedintele Dicu si directorul Radiocom, Mircea Cazan, sint motivati de faptul ca au fost realesi, insa la actualizarea site-ului, vechile declaratii au disparut. Totusi, prin lege, nimeni nu este pasibil de vreo sanctiune.

La virf, case cadou

Vicepresedintele Ioan Banciu (PSD) a declarat o casa de 201,5 metri patrati si un apartament de 92,7 metri patrati in Sibiu, dar si o casa de vacanta in Constanta, donata si trecuta pe numele sotiei sale, Camelia. Banciu va mai plati rate la un credit de 27.000 de euro de la BCR, pina in 2031. Ca director tehnic al Apa-Canal SA, Ioan Banciu a incasat, in 2007, salarii de 33.283 de lei, iar sotia sa, angajata a Bancii Comerciale, a cistigat 56.440 de lei. Pe de alta parte, presedintele Martin Bottesch (FDGR) ramine modest: o Dacie din 2003, casa parinteasca de 367 de metri patrati, mostenita in 1990 in Apoldu de Sus, cu un teren aferent de 651 de metri patrati, si doua terenuri de 3,97 hectare in extravilanul comunei. Totusi, nici Bottesch nu o duce rau: are depusi 30.000 de lei si 350 de euro la BRD Sibiu si 18.349 de euro la Kreis und Stadtsparkasse Rosenheim (Germania). In august 2007, potrivit declaratiei depuse, Martin Bottesch a donat unei beneficiare pe nume Brigitte Pitter o casa in valoare de aproape 72.000 de lei. In document nu sint precizate veniturile presedintelui CJS, din cauza ca nu au fost scanate toate paginile.(preluare monitorul de sibiu)

Am ceva probleme cu învăţatul.. aparent creierul meu nu se simte destul de bine dacă nu fac 2 lucruri o dată.. nu pot învăţa decât dacă mai e ceva care să mă ţină ocupat pe lângă. Am căutat metode de îmbunătăţire a memoriei, metode alternative de învaţat.. care-i cea mai bună metodă de învăţat.. etc.

Am sfârşit prin a mă întreba ce e memoria de fapt.. şi cum funcţionează ea.. ce şi cum.. aşa că după ceva cercetări am reuşit să ma gândesc la articolul ăsta. Ar trebui să fie destul de interesant. Ne vedem pe partea cealaltă a articolului...

Ca să poţi îmbunătăţi un lucru, trebuie să ştii cât mai multe despre acel lucru. Sper, ca prin articolul ăsta să reuşesc să vă fac să înţelegeţi ce e memoria, cum funcţionează ea şi ce puteţi face pentru îmbunătăţirea ei.

Ce este memoria?

Nu există încă o definiţie a memoriei.. nu a celei umane cel puţin. Aparent e capacitatea de a stoca informaţii pe termen scurt sau îndelungat. Totodata memoria este vitală vieţii. Fără memorie nu am exista, fără memorie nu am putea fi persoane unice.

Toate experienţele vieţii constituie memoria şi ne definesc personalitatea. Memoria joacă rolul unui fel de fundaţie pentru continuitatea vieţii. Deşi o denumim memorie şi vorbim despre ea ca şi o parte a corpului nostru, ea nu este deloc aşa... e mai mult un ansamblu, decât orice altceva. E un concept legat de amintiri şi de capacitatea de reţine.

Memoria e atât de complexă, că abia acum neurologii reuşesc să desluşească o infirmă particică din tainele ei. Până şi ei sunt conştienţi că n-au reuşit decât să zgârie suprafaţa. De fapt.. nu există diferenţe ferme între procesul de gândire şi cel de amintire. Aparent memoria e bazată pe un sistem similar pânzei de păianjen. Imediat vă explic şi la ce mă refer.

Să luăm un obiect simplu ca exemplu: un pix. Să îţi aduci aminte de un pix, e foarte simplu. Dar procesul din spatele amintirii este extrem de complex. Informaţiile sunt stocate în diferite regiuni ale creierului, în funcţie de tipul de informaţie. Fiecare părticică din amintirea pixului vine dintr-o regiune distinctă a creierului. Culoarea vine dintr-o anumită regiune, forma din alta, sunetul pe care-l face când scrie pe hârtie vine din altă regiune şi tot aşa, ca la urmă să se încropească imaginea pixului în mintea noastră. Încă nu există nici o informaţie foarte clară cu privire la memorie.. însă s-a descoperit că are 3 etape: codarea memoriei, depozitarea memoriei şi recuperarea ei.

Codarea memoriei?

Înainte de toate percepem un obiect. Următorul pas este codarea lui la nivelul creierului. Informaţia se codează în limbaj electric şi chimic. Limbajul electric este reprezentat de impulsurile nervoase iar cel chimic de neurotransmiţătorii eliberaţi pentru a realiza sinapsele necesare transmiterii impulsurilor.

Conexiunile acestea, care se formează, nu sunt niciodata identice. Diferă pentru fiecare bucăţică de informaţie, deci pentru cea mai mică diferenţă între informaţii avem conexiuni diferite. Ce e interesant, e că prin repetiţie aceste conexiuni se fac din ce în ce mai puternice, astfel unele lucruri fiind foarte uşor de amintit, şi unele acţiuni fiind executate cu mare uşurinţă, dacă nu intră în reflex. Dacă repetiţia nu are loc, memoria se pierde uşor uşor.

Cum e stocată memoria?

Din momentul în care o amintire a luat naştere, ea trebuie stocată, indiferent pentru cât timp va rămâne ea stocată. Momentan se crede că nu sunt decât trei moduri de stocare: senzorială (pe moment), memorie de scurtă durată şi memorie de lungă durată.

Durează o fracţiune de secundă să percepi un obiect. E codificat, după care începe procesul de stocare. Memoria de termen scurt este foarte limitată. Ea nu poate ţine mai mult de 7 module de informaţii diferite. De exemplu un numar de telefon: 0747648125. Dacă încerci să îl reţii în forma "zero şapte patru şapte şase patru opt unu doi cinci" în maxim 30 de secunde l-ai şi uitat. Îl poţi repeta de foarte multe ori, resetând astfel "cronometrul" memoriei de scurtă durată. Dacă încerci în schimb să îl ţii minte în forma "şapte sute patruzeci şi şapte şase sute patruzeci şi opt o sută douăzeci şi cinci" s-ar putea să ai mai mult succes în a-l reţine mai mult.

Memoria de lungă durată e o altă poveste. Mulţi oameni se referă la această parte de memorie ca pur şi simplu "memorie". Ca să intre în memoria de lungă durată o informaţie trebuie mai întâi să treacă prin memoria senzorială şi memoria de scurtă durată. Vă explic o dată cu explicaţiile recuperării memoriilor, ca să întelegeţi mai bine.

Cum ne amintim?

Amintirea are loc la nivel subconştient, dar e adusă în mintea conştientă în mod voit. Când nu ne putem aminti ceva, nu înseamnă neaparat că amintirea e pierdută ci că în momentul ăla, o parte din sistemul memoriei nu face conexiunile necesare.

Deci memoria de lungă durată se află la nivel inconştient şi în ea ajung informaţiile de zi cu zi, filtrate cu grija de creierul nostru. Ne putem aduce aminte aproape tot ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu în mod conştient, nu voit. De exemplu: probabil vi s-a întâmplat să vă amintiţi aspecte cărora nu aţi dat pic de importanţă şi nu aţi avut vreo intenţie să le reţineţi. Lucrul acesta s-a întâmplat sub acţiunea unui stimul: o întrebare legată de detaliul respectiv; un cuvânt legat de detaliul respectiv; etc. Şi spre surprinderea voastră v-aţi adus aminte tot cu lux de amănunte.

Aparent emoţiile au şi ele un rol asupra procesului de memorare, şi în funcţie de cât de tare, cât de bine, cât de rău ne afectează stimulii, în aceeaşi măsură sunt stocaţi în memorie.

That'd be it...

Pe viitor, dupa examenul de admitere, o să revin cu un articol legat numai de metode de memorare, eficiente sau nu, şi o să încerc să explic şi cum am reuşit eu să învăţ pentru admitere (eu am o problemă mare cu învăţatul de pe cărţi). Sper să nu vă fi plictisit articolul ăsta.

To be continued...

Rare mensen!

Yesterday in my search engine tags:
free 3d sex villa

Weird people!